M-am săturat să îngân cântece care,aparent,îmi descriu banala situaţie în care mi s-a încâlcit sufletul.Acelaşi tavan ,pictat cu steluţe vechi fosforescente, e în calea ochii lor mei roşii,neînchişi de atâta vreme,mă duce în delirul unei insomnii continue. Rămân în confortabilul meu loc plin de teamă, cu prea multe gânduri ce îmi obosesc mintea negăsind soluţia. Fumez...e singurul viciu care mă face să nu îmi mai simt trupul tremurând,mă calmează,dar mai am 2 ţigări şi noaptea tocmai ce a oprit becul peste oraş. Lacrimi încă mai curg,ştergând sărutările ce le-ai împrăştiat pe faţa mea...Nu vreau să mă opresc din plâns până când nu vor dispărea toate urmele atingerilor tale. Tot ce am fost cândva s-a stins undeva în urma ta,atunci când ,fără să-ţi pese,ai refuzat o neînţelesa ca mine,neînţelesul fiind chiar tu.M-ai lăsat goala, murdara, incompleta, singura, demna de milă... Trandafirii putreziţi îşi scutură spinii pe inima mea în suferinţă,iar tu... tu mă întrebi dacă te-am uitat. Rămâi inocent pentru mine,deşi cu o simplă alegere ai ucis un om... Mă întreb:cum ar fi să nu mai simt nimic,să devin opaca,fără de sentiment,să nu mai arăt nimănui ce simt,ce vreau şi ce caut? Aşa,mai bine nu aş mai trăi.Când totul se destramă,frica te împinge să cauţi alternativa cea mai uşoară...Îndură-te soartă! Mai aruncă o dată zarurile pentru drumul meu presărat cu atâtea mărunţişuri ce mereu mă doboară. Restul din jurul meu mă îndeamnă să trec peste.Ce ştiu ei? Eu sunt doar o minciună care nu mai poate colora adevărul în care suntem pedepsiţi să trăim. Restul mă îndeamnă să zâmbesc.Cine se cred ei?Posteruri de zâmbete schiţate ce îmi zguduie fiinta .. :|