joi, 17 martie 2011

Cine esti?Esti o fiinta,o bizara combinatie de calitati si defecte.
Traiesti o viata,ce-i drept cam ciudata.De ce traiesti?Ca sa iti pui intrebari si ca sa le cauti raspunsurile.Astfel iti scrii povestea pe paginile timpului.Mereu ti-ai dorit sa stii cum se va termina si ai prefera un final fericit.Un sfat:bucura-te de fiecare litera scrisa.
Sa iti fac un portret.Ai o frumusete deosebita.Nu conteaza cum ai ochii,nasul,buzele,parul,important e ca ele imi spun cat esti de special.Incerc sa il desenez si creionul meu se lasa purtat de misterul tau.E hipnotizat de armonia zambetului tau.
As vrea sa iti desenez sufletul.Dar nu imi ajung culorile.Ia mii de forme.=
Esti confuz.Drumul e plin de surprize,dar odata ce il parcurgi gasesti raspunsurile intrebarilor tale.E lung si e greu de parcurs,dar ai un prieten mereu alaturi.E speranta.
Niciodata nu gandesti la fel.Uneori esti un geniu nebun,alteori esti un artist ,iar alteori esti ignorant.Ai multe realizari,dar nu le cunosti pe toate.Uneori nici nu iti dai seama ce om bun esti.Pacat!Alteori esti prea mandru.Mai faci si greseli...Toti facem.Hai sa invatam din ele!
Nu esti singur.Sunt oameni care te sustin si oameni care nu te sustin.Iubeste-i pe toti.Imparte fericirea cu ei.Cei care iti gresesc vor regreta la un moment dat.Sunt oameni si ei.
Care e cea mai mare calitate a ta?Tu esti Tu si asta e tot ce conteaza.Fii tu insuti!Apreciaza-i si pe ceilalti,ajuta-i,accepta-i dar nu ii judeca si nu ii copia.
Ce vreau de la tine?Sa te iubesti si sa te respecti pentru ca TU esti persoana pe care EU o iubesc cel mai mult si alaturi de care vreau sa imi petrec tot restul vietii!

luni, 31 ianuarie 2011

Here i am. Right next to you :|

Sunt aici,poate nu am vrut poate nu mi-am dorit asta dar iata-ma,in lumea asta plina de ura ,suferinta ,durere dar si fericire, zambete ,iubire.Nu am ales niciodata daca vreau sa fiu aici,acest drept mi-a fost refuzat la nastere,poate ca a fost mai bine asa sau poate ca nu.Ce putem face noi acum ?Nimic.Trebuie doar sa ducem la sfarsit ce am inceput sau mai bine spus ce au inceput alti pentru noi  si apoi ne-au lasat aceasta povara.
            Suntem oameni si nimic mai mult,suntem niste schite realizate de Marele autor iar bataile inimii noastre sunt doar mazgalituri,sentimentele doar umbre creionate perfect ,viata nu este o stiinta ci o arta . Atunci daca viata e o arta si noi nu avem talente artistice de inalta clasa ce ar trebui sa facem?Sa ne lasam in voia creionului ,sa plutim pe valurile indiferentei asteptand urmatoarea linie pusa pe hartie?Nu!Trebui sa invatam ,chiar daca nu avem aceste talente artistice trebuie sa le imitam :Daca vei juca rolul unui artist vei deveni unul ;trebuie sa ne metamorfozam in  mari pictori ce isi vor face tabloul vieti in multe culori ce nu il vor lasa doar in stagiul de schita.Dar sa nu uitam niciodata ca in esenta suntem tot noi,acei oameni lipsiti de talent dar care nu au vrut sa renunte la lupta.
Intre patru pereti tristi dainuieste o liniste dementiala...tremur in soapte... La caderea noptii ma cuprinde un puternic fior...ce se continua cu o melancolie ametitoare....Un urlet mut imi inunda inima...coboara in vene... numai simt,numai aud,numai iubesc ceea ce am....tot ce vad este ceata.. cuprinsa de o imagine infinita...doar o atmosfera rece si apasatoare care simt ca nu se mai sfarseste...Vad doar chipul tau fals, ce a lasat in urma lui o inima pustie...Mi-e dor de ce-a fost inainte si totusi incerc sa sterg totul dar nu pot,ma doare... atatea amintiri vii in memoria mea,acum sunt numai sperante innodate de trecerea timpului...Imi amintesc atatea lucruri atatea ganduri apasatoare ce ma framanta...Tot ce mi-a ramas au fost vise spulberate in clipe trecatoare...dar...suspin pierduta,am nevoie de acel inger pur,inocent care sa-mi lumineze calea...sa ma ia de mana... sa fugim printre stele,sa ma oglindesc in sufletul lui de o frumusete patrunzatoare,dar acum nu e decat un gol ce imi secatuieste sufletul,un vierme ce ma roade pe dinauntru,numai e nimic din tot ce a fost.Un dor ucigas imi mistuie inima,ma coboara si ma inalta pe aripile vantului...De ce nu te arati odata?!De ce nu ai parcurs distanta ce ne leaga?Pentru ca tu nu esti aici,pentru ca eu nu sunt acolo,pentru ca ai renuntat usor.Plutesc in singuratate,nimeni nu ma aude... Tu esti departe,nu stii ce simt.M-ai invatat sa te iubesc,M-ai invatat sa accept sa te pierd,adu-mi visele neimplinite,ineaca-ma in propriile lacrimi...Zambetul tau imi oglindea sufletul,acum mi-a ramas expresia sadica...ochii in sclipiri demonice...un raset sardonic alcatuit din amaraciune... un inger decazut.Glasul meu se hraneste cu soapte in ore tarzii,chinul ma patrunde tot mai intens,In lacrimi imi simt ochii vii,numai in tine imi vedeam fiinta implinita,in tine ma regaseam.Spini adanci imi patrund inima,tot ce ating pare imortalizat...tot ce vad este mort...tot ce aud este un strigat dezolant,un sunet de chitara trista..Se lasa intuneric...gandurile imi sunt ratacite...Stiu ca va fi din nou...SI iata ca acum se renaste...
Un nou inceput...

PS:Te iubesc:X!

Broken heart .

Incercam adesea sa fim ceea ce vor alti pentru ca vrem sa iesim in evidenta
Ne imbracam cu hainele indiferentei si mandriei ..
Purtam accesorile orgoliului si ale nepasari
Incaltam pantofi cu un numar mai mare si ne impiedicam la primul pas pe care il facem
Vrem sa scapam de ceea ce suntem fara sa realizam ca ne e cel mai bine in hainele noastre
Adesea pline de petele prieteniei ..si de praful locurilor p unde am fost ...imbibare cu Mirosul cunostintelor ...si cateodata prea uzate
Uitam sa realizam ca suntem ceea ce suntem pt ca asa e cel mai bine sa fim ..
Incercam sa ne prefacem doar ca sa scapam de o umbra care ne urmareste permanent ...
Uitam sa fim noi si iubim ceea ce defapt uram ...
Ne lasam purtati de valuri care nu ne duc nicaieri ..si ne impotrivim curentilor care ne’ar Putea purta departe ...

Uitam sa fim noi si asta ne costa scump ..
Cateodata prea scump ...
M-am săturat să îngân cântece care,aparent,îmi descriu banala situaţie în care mi s-a încâlcit sufletul.Acelaşi tavan ,pictat cu steluţe vechi fosforescente, e în calea ochii lor mei roşii,neînchişi de atâta vreme,mă duce în delirul unei insomnii continue. Rămân în confortabilul meu loc plin de teamă, cu prea multe gânduri ce îmi obosesc mintea negăsind soluţia. Fumez...e singurul viciu care mă face să nu îmi mai simt trupul tremurând,mă calmează,dar mai am 2 ţigări şi noaptea tocmai ce a oprit becul peste oraş. Lacrimi încă mai curg,ştergând sărutările ce le-ai împrăştiat pe faţa mea...Nu vreau să mă opresc din plâns până când nu vor dispărea toate urmele atingerilor tale. Tot ce am fost cândva s-a stins undeva în urma ta,atunci când ,fără să-ţi pese,ai refuzat o neînţelesa ca mine,neînţelesul fiind chiar tu.M-ai lăsat goala, murdara, incompleta, singura, demna de milă... Trandafirii putreziţi îşi scutură spinii pe inima mea în suferinţă,iar tu... tu mă întrebi dacă te-am uitat. Rămâi inocent pentru mine,deşi cu o simplă alegere ai ucis un om... Mă întreb:cum ar fi să nu mai simt nimic,să devin opaca,fără de sentiment,să nu mai arăt nimănui ce simt,ce vreau şi ce caut? Aşa,mai bine nu aş mai trăi.Când totul se destramă,frica te împinge să cauţi alternativa cea mai uşoară...Îndură-te soartă! Mai aruncă o dată zarurile pentru drumul meu presărat cu atâtea mărunţişuri ce mereu mă doboară. Restul din jurul meu mă îndeamnă să trec peste.Ce ştiu ei? Eu sunt doar o minciună care nu mai poate colora adevărul în care suntem pedepsiţi să trăim. Restul mă îndeamnă să zâmbesc.Cine se cred ei?Posteruri de zâmbete schiţate ce îmi zguduie fiinta .. :|
  • Visez in tacere
  • Astern ganduri in soapte
  • Ma simt abandonata in tristete
  • Incerc sa respir dar imi lipseste aerul
  • E doar :
  • Tristetea profunda pe care o vad in spatele meu...


  • Sensibilitatea mea aparte este cea care uneori mă determină să renunţ la ce am mai drag pe lume
  • Mă deranjează faptul că lupt prea mult pentru a atinge cota maximă de imposibil...
  • Mereu mi-a plăcut să mă avânt în lucrurile care mă depăşesc
  • Şi am încercat să fac faţă rezistând până la final
  • Dar acum regret
  • Nu mai vreau să mă agăţ de ultima speranţă pentru a atinge cota maximă de ideal...

duminică, 30 ianuarie 2011

:|

Te rog nu'mi spune ca ti'e dor, doar ca stii ca asta e ceea ce vreau sa aud. Nimic nu creste sub fulgii de zapada, dar tu ii lasi tot mai des sa cada.. Nu sunt de gheata in viata, ca stiu ca o sa ma topesc. Ca ce'avem noi se compara cu o zi de iarna grea , mi'e frig si doar mana ta ma poate imbratisa..
Am inima de piatra, trebuie sa iti faci loc prin bucati prea mari de stanca, la fel cum , cuvintele se arunca fara un scop.. Ma doare, dar iti place ca sunt asa posesiva.. Ma tii strans, iti spun sa nu'mi dai drumu si in mintea mea se opreste timpul cand iti simt parfumul. lti soptesc incet ca noi ne cunoastem puterea si ca totul se renaste din cenusa unor lacrimi., Sa recunoastem ca ne pasa, fara sa fim atat de zmei, imi pasa, se vede'n ochii mei.. Avem de parcurs pe jar incins, un drum candva de neatins..
Daca ar fi petale cate lacrimi am pierdut noi, ar fi numai trandafiri pe acest pamant, goi..

Am vrut sa le avem pe toate, dar cine stie, poate o sa merge mai departe. Mana ei ma tine strans : Nu'ti dau drumul.. inca nu l'am parcurs.. ti'am spus..

Tot ce e rahat e pentru pasari. Sunt un vultur, Practic aceeasi soarta e si pt mn.. Sperand tot timpul la din ce in ce mai rau.. ln aceasta asteptare de dreptate , simt ca ma ia dracu.. Stiam ca voi regreta ziua cand m'am cunoscut, Stiam din adancul sufletului ca doar o persoana e capabila sa ma asculte.. Pacat ca nevoia e mare .. Stiu ca am innebunit .. Dar de ce? ..
Atat am auzit : iti doresc mult noroc..
Poate ca a fost dragoste adevarata, Dar stii si tu foarte bine ca femeile mint. Am trimis un mesaj cu acelasi continut de doua ori, sperand ca cineva o sa ma asculte. Am grija de telefon ca de suflet.Dar pana acum nu am primit niciun raspuns..  Urasc mincinosii, Ma f*t in ea dragoste, inima inca imi bate, dar mai linistit.. Provoaca de fiecare data o  tacere incomoda. Deci, lasa'ti cheile pe masa din bucatarie , Si'ncepe sa vorbesti..
Atmosfera e rupta'n 2.. dar parc'ar fi in 9. Mai am doar doua puncte pana sus, pacat ca speranta mi s'a dus.. Aceeasi lupta in fiecare zi, parca ar fi deja vu.. Am primit un mesaj nou : Nu'mi mai pasa, descurca'te..
Totusi unde e dragostea?
Poate ca niciodata nu a existat cu adevarat..